Interviu cu constructorul - Andrei

Unul din dramaturgii grecești, Aristofan, spunea despre meșteri: “După felul muncii îţi dai seama de meşter”. Acest aforism se referă la domnul Andrei, un meșter iscusit, care clădește din zori și se dedică muncii.
În proiectul EcoVillage, domnul Andrei a venit în 2009, de atunci a rămas implicat în toate construcțiile acestei idei. Alături de echipa sa, au ridicat Eco-Training Centru EcoVillage, după tehnologiile vechi, cu tradiții ecologice.
La întrebarea cu ce s-ar putea mândri cel mai mult, domnul Andrei a menționat că au fost implicați în multe proiecte, dar cele mai impresionante pentru el au fost blocurile locative de elită: "Noi am făcut multe case, de la început până la sfârșit, am făcut tot frumos, într-un stil neobișnuit. Una din case și până în ziua de azi se consideră cea mai de elită în tot orașul. Câteva magazine, construcții mai multe de acelea obișnuite".
A avut și experiențe neplăcute, în care a experimentat trădarea angajatorilor, dar mereu a reușit să meargă mai departe. A reușit și peste hotare să muncească, dar a revenit mereu acasă, la familie: "Da, pe vremea lui Voronin, cât timp a fost președinte, nu se amagea lumea așa de tare. Dar după ce s-a schimbat conducerea, au început să apară firme de acestea mărunțele, fiecare grămădea să construim, să facem, și adunau lume așa la lucru și când ajungeam la sfârșit de lună, nu eram plătiți. Am întâlnit pe cei de la Katalyst, au cerut una, a doua și am început a lucra. Cât poți umbla peste hotare, când familia este aici? Dai peste tot felul de oameni acolo, sunt și oameni ca lumea, da sunt și că poți lucra un an de zile pe degeaba, când ești mai tânăr mai ai energie de circulat, dar pe urmă îți trece și zici - ia să stau eu pe acasă, să mă odihnesc. Și am avut mare noroc de Katalyst și de oamenii care ne-au chemat la muncă, sunt onești și noi cu ei suntem la fel".

Experiența lui cu monolitul, lemnul și piatra este uimitoare, aproape 20 de ani, cu care a lucrat aici în țară, și peste hotare. A lucrat în multe echipe, cu meșteri adulți, și mai tineri: "Am lucrat în mai multe brigăzi, cu băieți mai în vârstă și mai tinerei, de unde iei tu, unde arăți la altul, lămurești, că dacă nu lămurești, dacă nu arăți corect cum trebuie, tot pe spinarea ta rămâne, și băieții care vor, prind firul și ție îți este mai ușor să lucrezi așa, decât să te ascunzi într-un colț".

Domnul Andrei a decis să devină constructor, din nevoia de a supraviețui. A fost un pas curajos și exemplar pentru cei, care l-au urmat: "La sat era foamete, a venit criza, tot s-a închis și nu aveai unde lucra, pământul nu-ți aduce mulți bani… care a avut transport și a reușit să mai fure, să mai vândă, a făcut alte surse de venit, care ține pământ și acum trebuie să caute alte surse de venit, că din asta nu-ți iese că totul e scump, serviciile trebuie de achitat… anul ista nu a fost ploaie și nu s-a făcut nică, numa în minus și în minus...trebuie să cauți altceva ca să poți supraviețui. Mulți s-au dus peste hotare, chiar și acei cu învățătură, tot la stroică s-au dus că în altă parte nu-i primeau".

Dar dacă ar putea alege să schimbe ceva în trecut, ar fi dorit să meargă la studii, să își valorifice potențialul:"De învățat mai bine, de găsit un lucru mai pe la umbră, mai pe la dos, cum le spun și la copii mei, să nu călcați pe pașii mei, dacă nu vreți să stați în ploaie, în soare, în vânt. Până ești tânăr - nu simți, da mai încoace, tot te doare, aceea te doare, și asta te doare, că te uiți la acei care au umblat toate dealurile, parcă sunt moșneagi sau o babe, așa că diferența este. Cel mai bine de învățat, de ascultat părinții și învățătorii".